marți, 16 februarie 2010

Pe Mestecăniş, iarna

Valentine's Day pe Mestecăniş. De ce nu? (altfel...).
Tabăra de bază: "Complexul turistic GRG", adicătelea 3 căsuţe ca-n poveşti, fiecare dintre ele cu alt proprietar (evident, G, R şi G) şi un foişor (cât zece, care le şi întrece), situat pe drumul vechi spre Cabana Mestecăniş.
Motive: Valentine's Day (cum am mai spus), lăsatul secului, sporturi extreme cu sania, punga, sacul (de la care nu pot posta imagini, fiindcă ar veni Protecţia Copilului şi mi-ar lua fata, fără drept de vizitare ulterioară). Mă rezum la a posta o imagine idilică, reprezentând un copil cuminte, între fazele jumping-şi-coborâre-extremă-cu-folia şi uscare-forţată-pe-cuptor.

Imbold: nenea Gavril (primul G din literele de mai sus), care mi-a garantat reuşita unor "poze faine pe Mestecăniş". Cred că a avut dreptate...
Greu la deal..... (prin zăpadă peste genunchi)

Step by step, spre capătul Obcinei

Spre Giumalău (timid, de această dată, şi-a tras norii în faţă)

Linia ferată, urcând spre tunelul Mestecăniş, al treilea ca lungime din România (tunelul nou, inaugurat în 1976, este singurul tunel din România "în două ape")

Bordeiul de la capătul Obcinei

În vârf

Ocheadă spre drumul vechi

Looking back

Patrula

Drumul vechi

Spre cabană

Ofrandă Sfântului Valentin

Între drumuri

Drumul vechi, neatins

 Cărarea de taină
Toate generaţiile, vii şi morţi laolaltă...

La bradul strâmb

Versantul viu.
Portative (sau Marşul de plecare...)

3 comentarii:

Anonim spunea...

E dureros de frumos! Mi-e dor de Campulung, mi-e dor de iarna de acolo, mi-e dor de voi!
Mariana

Anonim spunea...

Am vizitat în dimineaţa de 23 februarie 2010 pagina care ne aduce frumuseţile Obcinei Mestecănişului mai aproape. Trebuie să fii un împătimit al muntelui, un iremediabil îndrăgostit de culmi şi creste pentru a pătrunde în inima lui la ceasul când ursul încă hibernează duuus, visând la zmeura coaptă a verii. Am privit cu emoţie imagine cu imagine, de la bordeie la cabană, de la drumul vechi la calea ferată ce duce spre tunelul Mestecăniş, de la paşii "patrulei" la faţa "ei" roşie, plină de zâmbet şi bucurie, şi...stupoare! Mi-am văzut paşii copilăriei vibrând de energie şi giumbuşlucuri, precum paşii duducuţei Ruxandra, lăsând inimitabila-i matrice prin faţa celor doi brăduţi păziţi de inimoasa "patrulă"! Minunat! Cu stimă, învăţător Valerian Bedrule

Anonim spunea...

DA FOARTE FRUMOS PEISAJUL. IMI E DOR DE ACASA.

Trimiteți un comentariu