miercuri, 10 martie 2010

Vreme geroasă noaptea şi dimineaţa, mai ales în depresiunile intra-montane.

Câmpulungul Moldovenesc la 1920 (probabil tot pe 10 martie...)

Textul din titlul postării de faţă este un şablon pentru starea vremii / secţiunea Câmpulung Moldovenesc (şi încă vreo trei - patru surate întru ger: Topliţa, Joseni, Întorsura Buzăului). Dar parcă -16 grade de-ale lui Celsius pe 10 martie e chiar din cale-afară. Încercând să dezgheţ mijlocul de transport ne-folosit dinainte de Ziua Femeii, am hotărât că e păcat de pierdut aşa o dimineaţă sticloasă şi am tras o fugă între Hurghiş şi Rarău, chiar în locul unde se desface depresiunea Câmpulungului, venind dinspre Vama. Cum spuneam, cam "sticlă" pentru pozat, dar cu ajutorul Photoshopului (complimente bucătarului-şef de la Adobe!) am putut publica ceva-ceva. Judecaţi singuri:
Hurghiş, ora 08.00 (cu Monica şi Bogdan / cum altfel?)
Hurghiş, 08.01 (Din maşină, evident, fiindcă Nikon D80 nu e weatherproof şi la baza Hurghişului erau chiar -18 grade. În plus, începuse buletinul de ştiri EuropaFM)
Spre Prisaca Dornei
Hurghişul, zgribulit de-a binelea ("nu mai ies odată ghioceii?")

De aproape pare mai blând...
Facem volta în vânt, cu prova spre Big Brother - Rarău.
Care Rarău, deşi "îmblănit" bine, probabil s-a săturat şi el de iarnă.
Lui îi stă bine oricum...
Din unghiul acesta îi place cel mai mult să pozeze, cu Valea Caselor în stânga şi Izvorul Malului în dreapta.
Aşa arată văzut din gura Izvorului Malului...
... şi aşa arăta duminică, supărat din cale-afară (Ruxandra a insistat să-l vedem şi altfel ...).
-------------------------------------------------
Mulţumiri, pe rând:
-Fabiei, că a pornit "la sfert", la -16 grade (şi că s-a dezgheţat, tot la sfert, dar de oră).
-EuropaFM, că mi-a ţinut moralul up, până am trecut peste limita de îngheţ şi pe tot drumul.
-Colegilor, că n-au sesizat sosirea uşor întârziată la lucru.
-Adobe.



marți, 2 martie 2010

Adio, iarnă! (am ascuns-o în Moara Dracului)


(Moara Dracului - 1900)
De fapt, postarea cu acest titlu trebuia să fie publicată săptămâna trecută şi să conţină imagini din Codrul Secular Slătioara. Dar cum iarna a fost uşor nehotărâtă în ultimele zile, abia azi m-am decis s-o tai de pe listă (ca să respect adevărul istoric, am profitat şi de o şedinţă foto comandată de http://www.ocolul-pojorata.ro/, cel mai "băţos" ocol silvic din ţară, pe teritoriul căruia se află rezervaţia Moara Dracului).
Nu vă voi povesti cum se ajunge la intrarea în Moară (Google yourself...), decât că se află la capătul Văii Caselor din vecinătatea Câmpulungului Moldovenesc. Mai departe, lăsăm imaginile să vorbească şi dacă distinsul profesor George Bodea va fi de acord, voi cita şi legenda Morii în curând.... Deci:
Până aici a urcat maşina.

Pe stânga, pădurea ne aminteşte că ne aflăm, totuşi, în Ţara Fagilor.

Cărarea spre Moară.

Primul contact cu Moara Dracului aduce cu el o dezamăgire: din pasarela de altădată au rămas câteva lemne mâncate de apă. Cu toate acestea, farmecul cheilor e neştirbit...

Verticalele Morii.

Imagine "la firul apei"

În mijlocul cheilor

Spre ieşirea din amonte

Privire în aval

Până aici!

Aruncăm o privire spre versanţi...

... o ultimă ocheadă înspre chei...

şi o luăm încetişor spre ieşire, cu mare băgare de seamă.
Piatra e udă şi teribil de alunecoasă.

O iască oacheşă ne învaţă definiţia perenităţii.

Iată-ne din nou la lumină!

Din dreapta văii miroase fără tăgadă a "Adio, iarnă!"

Fagul, cu rădăcinile pe afară, îmbrăţişează stânca din spate. Asta da, persuasiune!

Schimbăm obiectivele, ca să nu ratăm bijuteria de pe vârful dealului. Subiect interesant, vom reveni în curând, mai de aproape.

Bijuterie din lemn de brad. Va urma, cu siguranţă!
----------------------------------------------------