Anul acesta am serbat 1 Mai prin muncă. Muncă grea la prietenii de la
Doxar (vă sună cunoscut, nu? Aici şi-a etalat d-l Boc talentul de dulgher), lângă Gura Humorului. O aruncătură de băţ până la Stupca. Zi frumoasă din cale-afară (prima cu-adevărat caldă de anul acesta). Eu, fără cai-putere personali. Rugăminţi la prietenii sus-amintiţi, îmbarcare şi la drum! Noroc că port cu mine
Minolta şi când plec după pâine, altfel rămâneam doar cu privitul. Săraca Minolta e un fel de Cenuşăreasă a trusei foto. Deşi am glisat demult spre Nikon, job-urile "ingrate" tot ea le face. Culorile sunt minunate, anti-shake-ul îşi face treaba cu succes, acumulatorul e demn de o reclamă pe Discovery Channel şi, ceea ce e mai important, ne-am obişnuit unul cu altul (unde mai pui că primul aparat "occidental" pe care l-am avut a fost "unchiul" Dynax 5 pe film, cu comenzi identice). Deci: pornesc la drum cu un surprinzător de sprinten Logan 1,6 16V (recunosc, prima experienţă a mea pe acest gen de maşină). Sprinteneala ar fi bulina verde. Bulina roşie (mai mare decât bulina din tigăile Tefal) aveam s-o acord abia după Lirele de la intersecţia europeanului 576 cu judeţeanul spre Ciprian Porumbescu, unde drumul e numai curbe strânse şi am tras cu servo-muşchii de volan. Păcat...
Revenind la subiect: la "lire" am făcut dreapta...
Am urmat apoi un drum de poveste...
... până am intrat în sat. Am oprit să trag câteva cadre şi un băştinaş amabil m-a sfătuit să mă duc la muzeu. I-am mulţumit şi i-am arătat plăcuţa de înmatriculare a maşinii (de SV, semn că nu eram chiar străin de locuri). La fântână am făcut "stânga-n loc", în ciuda indicatorului care-mi sugera tot direcţia muzeului, am trecut prin faţa Casei memoriale şi am văzut Stupca de sus, din capătul uliţei:
Am parcat apoi în faţa complexului memorial şi m-am pus pe treabă. Din păcate, numai la exterioare, din motiv de lipsă la apel custode sau măcar paznic (de aici şi numărul din titlu - musai trebuie să revin pentru interioare).
Casa memorială Ciprian Porumbescu, văzută din poarta Complexului.
Bustul compozitorului.
Casa, văzută din foişor.
Cuvintele lui Ciprian Porumbescu.
Foişorul.
Casa, văzută din grădină.
O ultimă privire dintre florile de măr...
... şi înapoi către casă.
The Road to Heaven.
Cu siguranţă, revin curând (interioare la Casa Memorială şi Muzeul).
------------------------------
Bonus la postarea curentă: Rarăul, de 1 Mai, cu pete de omăt: